serbarea de la gradinita

În principiu, serbarea de la gradinita ar trebui să fie o celebrare, o bucurie ce anunţă  fie o sărbatoare, fie sfârşitul unei etape. Însa din ce in ce mai mult serbările se transformă în adevărate spectacole, ai căror privitori cu aşteptări înalte sunt părinţii. Devine o modalitate de a evalua cât de capabil este copilul, cât de expresiv, cât de descurcăreţ, cât de bine adaptat.

În aceste condiţii, ceea ce se dorea a fi o sărbatoare si o bucurie pentru copii devine o provocare pentru educatoare şi o presiune pentru copii, devine un ţel bine conturat, iar rezultatele se vor măsura ca atare. Există roluri, există costume, există regie, lumini, sunete, muzică, scenarii şi toate acestea, la vârste chiar foarte mici. Nu sunt puţini acei copii care nu reuşesc  să se comporte întocmai aşteptărilor: plâng, uită, refuză, se blochează, se sperie .

Indiferent cât de mult a repetat copilul rolul său, cât de bine dezvoltat este din punct de vedere intelectual, reuşita apariţiei sale pe scenă depinde de capacitatea de a întelege şi de a exprima ceea ce simte. Dacă adultul nu intuieşte starea copilului şi nu îl ajută să găsească modalităti de a se linişti sau de a controla ceea ce simte, copilul va fi copleşit de încărcătura afectivă a momentului.

Aşa apar secvenţele în care copilul începe să plânga, în care copilul nu mai ştie nimic din ceea ce a învăţat, în care nu se poate mişca sau în care pur şi simplu fuge la mami si la tati.

O serbare presupune foarte mulţi stimuli în special de natura senzorială (sonor, vizual, tactil, de mişcare) care pot crea pâna la un punct senzaţia de haos exterior şi o mare bulversare în interior, făcând copilul să nu mai poată tolera.

Cu cât efectele de regie sunt mai complexe, cu atât creşte starea de agitaţie a copiilor şi pot apărea chiar manifestări somatice (senzaţii de vomă, dureri de cap sau de burtică, senzaţie de ameţeală).

Foarte mulţi copii învaţă pe dinafară rolul care li s-a dat (o poezie, un cântec etc) fără a înţelege sensul a ceea ce au de spus şi fără a acorda o semnificaţie de ansamblu activitătţi în sine. Astfel, o activitate care trebuie să fie un întreg şi fiecare copil să înţeleagă şi rolul celorlalţi copii şi importanţa participării de grup, se transformă în ceva fragmentat, în care copiii sunt fiecare in parte elemente izolate ce au de redat bucătica lor.

Se întâmplă adesea ca absenta legăturii dintre momentele copiilor să-i împiedice să păstreze ritmul, să rămână implicaţi sau să aiba un grad anume de spontaneitate.

Şi părinţii participă la fel de mult ca şi copiii la serbare. Ceea ce ei simt, ceea ce îi preocupă, încrederea sau dezamăgirea, aşteptările lor se transmit copiilor într-un mod indirect. Copiii vor reacţiona foarte prompt la ceea ce simt că vine de la părinţi şi vor da curs încrederii sau îngrijorării lor. Legatura dintre părinte şi copil este continuă, în ea circulă în permanenţă efecte dintr-o parte în cealaltă şi invers.

Includem aici părinţi şi educatoare, care îşi construiesc anumite dorinţe şi aşteptări, îşi imaginează cum va arăta această serbare şi se aşteaptă ca şi copiii să poată realiza această reprezentare.

Formulări precum: trebuie să iasa bine, să nu cumva sa ma faceţi de râs, să nu vă prind ca nu ştiţi rolul sau să nu mă faci de ruşine, să stai cuminte, să nu cumva să uiţi poezia etc nu fac altceva decât să crească presiunea asupra copilului şi să prefigureze un potenţial eşec.

 

 Este nevoie să ne asigurăm ca ceea ce cerem corespunde capacităţii fiecărui copil in parte de a oferi.

 

Pe de altă parte serbarile au importanţa lor în dezvoltarea şi valorificarea aptitudinilor artistice ale preşcolarilor.

Cercetările psiho-pedagogice demonstrează că atât factorul ereditar, cât şi cel educaţional joacă un rol important în formarea şi dezvoltarea aptitudinilor. Încă de la cea mai fragedă vârstă se consideră că ceea ce înregistrează şi acumulează copilul în această perioadă este decisiv pentru evoluţia sa intelectuală şi estetică de mai târziu şi nici un fel de aptitudini, indiferent de domeniu, nu se poate forma şi dezvolta decât prin activitate, acţiune şi exerciţii.

Educarea conduitei verbale a preşcolarului constituie o premisă psiho-pedagogică a pregătirii lui pentru şcoală. În grădiniţă sunt utilizate diferite modalităti prin care se asigură stimularea verbală a copiilor. Povestirile create de copii constituie un exerciţiu de stimulare a gândirii şi imaginaţiei, de activizare a exprimării verbale fluente, flexibile, originale.

Prin reproducerea textelor cunoscute, copilul îşi formează priceperi şi deprinderi pentru povestiri, condiţie esenţială pentru compunerea propiilor povestiri. În activităţile de povestire create de copii, este important să se incurajeze incercările copilului, ideile originale (reale si fantastice): să se indrume cu tact inclinaţiile copilului, exprimarea spontană, să se aibă în vedere ca această functie a gândirii- creativitatea- stimulată de timpuriu devine un stil de viaţă, o atitudine.

Variatele procedee de organizare şi desfăşurare a activităţilor de educaţie fizică oferă posibilităti multiple de dezvoltare a aptitudinilor coregrafice, de cultivare a trăsăturilor de voinţă şi caracter. Încă din grădiniţă, copiii cărora le sunt descoperite aptitudini artistice deosebite pentru activitatea sportivă sau cea muzicală, pot fi indrumati către secţiile sportive sau muzicale ale cluburilor şi asociaţiilor sportive si muzicale, unde cadrele didactice specializate pregătesc  viitoare talente.

Dansurile populare sunt un mijloc de dezvoltare şi cunoaştere a tradiţiilor noastre populare. Mugurii acestui sentiment apar atunci când copilul face primii paşi în cunoaşterea creaţiilor populare, la grădinită, apoi la şcoală.

Dansurile populare constituie un mijloc mai complex de realizare a educaţiei fizice, îi familiarizează pe copii cu unele elemente ale folclorului nostru, le dezvolta simţul ritmului şi capacitatea de a-şi coordona mişcările, precum şi gustul pentru frumos.

Activităţile artistice, oricum s-ar structura şi ierarhiza, vizează în ansamblu problema valorificării înclinaţiilor artistice ale copiilor, cu condiţia ca acestea să fie bine organizate si cu un conţinut adecvat vârstei lor.

Este foarte important ca pregătirea serbării să nu se facă într-un timp scurt şi mai ales să nu afecteze timpul destinat altor activităţi comune.

Pregătirea unei serbări se realizează în modul cel mai potrivit în felul urmator: poeziile, cântecele şi dansurile populare sunt incluse în planificarea educatoarei şi predate în cadrul activităţilor comune, apoi repetate în timpul activităţilor alese.

Reuşita unei serbări este rezultatul unei bune pregătiri, asigurarea unei atmosfere calme si liniştite in timpul desfăşurării acesteia.

Serbarea de sfârşit de an şcolar constituie de fapt o evaluare a aptitudinilor si înclinaţiilor artistice dobândite şi dezvoltate în cursul anului.

Așadar, pentru următoarea serbare  a celui mic, este bine să ne gândim și la ce rol important au serbările  în activitatea instructiv-educativă zilnică pe care o desfășurăm la grădiniță.