Am participat la zeci de programe de tabere internaționale. Unele și de 2 000 de copii.
Peste tot în lume, tabăra trebuie să fie un program transformator. De aceea, mimimal, o tabără durează 12 zile. Cele mai bune perioade sunt de o lună. În SUA am lucrat cu serii de copii care stau 2 luni, cu doar 2 vizite parentale.

Ce înseamnă un program transformator?
– copilul devine din ce în ce mai autonom cu gestionarea obiectelor și a bagajului propriu;
– intră în rutina autogestiunii, începe să observe lucruri și acțiuni în jurul său pe care, de regulă, le îndeplineau părinții, pe modul „stai că te servesc eu”;
– încep să dezvolte coordonare, prezență, sincronizare cu grupul, atenție pentru nevoile celuilalt;
– se întâlnesc cu sine cu adevărat, învață să existe pe cont propriu, mai ales după ce își depășesc dorul, oboseala, frustrarea, nevoia de a ronțăi prostii la primul semn sănătos de foame, nevoia de a intra în modul ” victimă” după ce se julesc puțin în genunchi sau au prima febră musculară adevărată;
– invață să se miște contratimp, să lucreze pentru echipă, să se adapteze la situații neprevăzute, să cunoască și să integreze în cercul de prieteni copii complet diferiți de ei;
– învață să își recunoască semnele corpului: frig, cald, sete, foame, fără să fie întrebați și cicăliți;

Acum, pentru părinții care aleg tabere, scopul principal este depășirea acestor mici tensiuni și frustrări absolut necesare. Un program de tabără nu e sejur cu familia, iar starea de fericire
permanentă a copilului, de distracție și ușurință nu sunt singurele ținte. Ne trebuie mai ales momentele de „greu”, din care copiii să iasă triumfători pe cont propriu, ajutați discret din spate.

Pentru mulți dintre ei, mersul în șir indian pe drumul de munte este o provocare mare. Copiii noștri purtați în mașini și plimbați prin capitale turistice numeroase, n-au coordonare, uneori, mimim pentru păstrarea direcției drept înainte, a distanței de celălalt; n-au viteză de reacție la comenzi verbale simple; n-au reziliență, spirit de observație, deprinderi de scanare a hărții locului. Plâng ușor, se tem de insecte, de iarbă și pământ – să nu se murdărească, de reacțiile propriului corp la oboseală sau durere; nu au răbdare să asculte până la capăt instrucțiunile unui joc, să suporte pierderea, să colaboreze cu celălalt. Mulți sunt neempatici, calcă peste lucrurile pierdute ale celuilalt, lasă gunoaiele oriunde, pentru că în viața lor e mereu cineva care ține locul neputințelor lui.

Nu mă înțelegeți greșit! Sunt toți spirite excepționale, demni de apreciere și iubire; unii, însă, fără instrumentele vârstei, de navigare prin viață. Toate acestea rafinează gândirea și condiționează succesul școlar.

Deci, taberele sunt pentru creștere interioară și putere de viață! Mare grijă, dragi părinți, nu stricați asta! 🙂

Leave Your Reply